Ce a lucrat Luis Lazarus în tinereţe. A renunţat repede: “Aveam un salariu de mizerie, nu-mi ajungeau banii nici de benzină

Puțin știu că ”Justițiarul” Luis Lazarus (54 de ani) are trei masterate, în filosofia culturii, în jurnalism și la Universitatea Națională de Apărare. Justițiarul Luis Lazarus ne-a povestit, în exclusivitate pentru impact.ro, despre scurta perioadă în care a lucrat ca profesor de filosofie, la Liceul Grivița, din București, unde elevii l-au îndrăgit pe loc.

”Nu-mi ajungeau banii primiți pentru o lună de predare nici măcar pentru benzină”

Acum este unul dintre cei mai înverșunați oameni de televiziune, însă, Justițiarul Luis Lazarus a fost, cândva, și profesor de filosofie, meserie la care a renunțat foarte repede, din cauza salariului mult prea mic: ”Am fost profesor doar vreo câteva luni, vreo patru, cred, în toamna anului 2000, imediat după ce mi-am obținut licența în Filosofie. Acum mai bine de 20 de ani a fi profesor însemna, printre altele, a fi retribuit cu un salariu de mizerie. Acum e mai bine, dar atunci era greu”.

Nu-mi ajungeau banii primiți pentru o lună de predare la catedră nici măcar pentru benzină. Și nu aveam cine știe ce distanțe de străbătut cu mașina personală. Mergeam din cartierul Militari, din vestul Bucureștilor, până la Liceul Grivița, cel de la unul dintre picioarele podului de peste Crângași.

Cei care stau în zonă știu despre ce vorbesc, ca distanță. Dar pe vremea aceea, și din cauza prețului benzinei, și din cauza salariului foarte mic, am constatat că am această problemă, nu-mi ajungeau banii”, a mai declarat Luis Lazarus pentru impact.ro.

Proaspăt absolvent, Luis Lazarus visa că-și va modela elevii: ”Voiam să ridic o echipă de elevi, cel puțin una, care să învețe să gândească, să-și pună întrebări. Să afle cu interes ce este adevărul sau dreptatea. Să schimb mentalitatea celor tineri, să evit o falie care astăzi există între generații”.

”Sincer vă spun, îmi propusesem să duc până la capăt măcar un ciclu, adică de la clasa a IX-a la a XII-a, după care hotărâsem că voi părăsi catedra. S-a întâmplat însă ca viața să-mi scurteze foarte mult șederea la catedră. În primele luni ale lui ianuarie 2001 intram deja în presă!”, a adăugat el.

Mi s-a părut că profesorii trăiesc într-un fel de buclă a lor”

Luis Lazarus spune că păstrează amintiri plăcute din scurta sa activitate de cadru didactic și că va avea mereu un respect deosebit pentru această breaslă.

”Nu banii au fost totuși motivul esențial pentru care am plecat. Deși a contact mult și factorul ăsta, recunosc. Mi s-a părut că profesorii trăiesc într-un fel de buclă a lor. Că reiau, pentru fiecare generație, pentru fiecare ciclu în parte, aceleași lecții, aceleași idei.

Eu, spre exemplu, ca profesor de filosofie, trebuia să le spun sau să le țin elevilor mei cam aceleași lecții, să le transmit cam același lucruri despre noțiuni legate de dreptate, de libertate, de gândire, cu exemplificări, desigur. Dar mi s-a părut că m-aș repeta și ideea asta nu mi-a plăcut. Nu puteam accepta că va trebui să predau la infinit aceleași lucruri!”, continuă Luis Lazarus seria confesiunilor din perioada sa profesorală.

”Elevii mei de la Grivița au plâns la despărțire”

Pe de altă parte, Luis Lazarus recunoaște și că pregătirea din anii studenției, dar și din scurta sa perioadă de cadru didactic, l-au ajutat foarte mult în cariera sa de jurnalist.

”Mi-au sistematizat gândirea, m-au făcut să înțeleg că ce are un început, trebuie să se și sfârșească. Nu gândesc ca un politician! Și fără falsă modestie, vă spun, elevii mei de la Grivița au plâns la despărțire. Iar asta e o chestie care nu se uită!”, adaugă Luis Lazarus.

laur