MARE SĂRBĂTOARE MÂINE. Se deschid cerurile. Tradiții și obiceiuri pe care orice bun creștin le respectă…

Ultima sâmbătă dinaintea Săptămânii Patimilor Domnului este cunoscută în tradiţia creştină ca “Sâmbăta lui Lazăr”. Sărbătoare mare, creştinii îşi pomenesc morţii de Moşii Floriilor. Ce trebuie să facă fiecare gospodină,

Sâmbăta lui Lazăr este sărbătorită de creștini-ortodocși cu o zi înainte de Duminica Intrării lui Hristos în Ierusalim (Duminica Floriilor) și reprezintă puntea de legătură între Postul Paștelui și Săptămâna Patimilor.

Sâmbăta lui Lazăr sau Moșii de Florii este o zi importantă și încărcată cu tradiții și obiceiuri pe care creștinii ortodocși le păstrează cu sfințenie. În această sâmbătă, Biserica Ortodoxă cinsteşte una dintre cele mai mari minuni săvârşite de Iisus Hristos în viaţa pământeană, învierea lui Lazăr.

Sâmbăta din ajunul Floriilor este cunoscută şi ca Moşii de Florii, când se fac pomeniri pentru sufletul rudelor decedate.

De Sâmbăta lui Lazăr, nu este voie ca femeile să toarcă în această zi, pentru ca sufletele celor decedați care așteaptă la Poarta Raiului să nu se întoarcă pe Pământ.

De asemenea, se mai spune că această zi este una dedicată iertării, așa că este bine să îi ierți pe cei care ți-au greșit și să nu te superi sau să te cerți cu nimeni.

Totodata, în Sâmbăta lui Lazăr, nu se spală, nu se coace și credincioșii încearcă să trăiască în cumpătare.

TRADITII SI OBICEIURI în Sâmbăta lui Lazăr

Potrivit unei superstiții, la miezul nopţii dinspre Florii, fetele fierbeau apă cu busuioc şi cu fire de la ciucurii unei năframe. Năframa era furată de la înmormântarea unei fete mari.

În Duminica de Florii, tinerele se spălau cu această apă pe cap, aruncând-o apoi la rădăcina unui pom fructifer. Sperau, în acest fel, să le crească părul frumos şi bogat.

Tot în Sâmbăta lui Lazăr, în bisericile ortodoxe, se intonează cântece religioase care amintesc despre moartea şi învierea lui Lazăr, care era prietenul lui Iisus. Învierea lui Lazăr anticipează Învierea Mântuitorului Hristos.

În trecut, fetele colindau casele oamenilor și purtau pe cap cunune cu flori de câmp. Una dintre fete, care poartă numele de Lăzăriţa, se îmbracă în mireasă.

Tot în această zi sfântă, copiii obișnuiesc vecinii și prietenii cu crengi de salcie sfințite de către preot. Copiii povestesc prin cântece despre Iisus și sunt primiți cu multă bucurie de către gospodari, care le oferă ouă albe, nefierte, pentru a fi vopsite de Paște.

Pe când, gospodinele pregătesc de Sâmbăta lui Lazăr plăcinte, pe care le dau vecinilor, rudelor și musafirilor. Fetele tinere, în schimb, plantează flori, deoarece acestea vor avea multe flori.

Potrivit Tradiției, în Sâmbăta lui Lazăr, ziua de dinaintea Intrării Domnului în Ierusalim, se mănâncă icre, urmând ca de Florii să fie dezlegare la pește. Această tradiție a stârnit controverse de-a lungul timpului, întrucât nu toată lumea este de acord cu ea. Sunt mulți care consideră că pește, icre și mâncare din pește se consumă, în Postul Paștelui, doar de Buna Vestire și de Florii.

Conform rânduielii Bisericii noastre, există două abordări ale acestei teme. Prima face referire la Tipicul cel Mare al Sfântului Sava, cartea în care sunt

prezentate regulile referitoare la desfăşurarea cultului divin pentru fiecare zi din an arată că, în Sâmbăta lui Lazăr, „la masă mâncăm fiertură cu untdelemn şi, dacă avem şi icre, atunci să se dea fiecăruia toate câte trei linguriţe şi să bea vin”.
Cea de-a doua este Triodul, cartea de cult în care sunt cuprinse textele și cântările din această perioadă liturgică, nu amintește nimic despre icre, ci spune doar că în această zi „vom mânca mâncare (sau fiertură) cu untdelemn şi vom bea vin”.

În Calendarul Ortodox nu este consemnată o dezlegare la icre în Sâmbăta lui Lazăr. Cert este că în această zi, Biserica face dezlegare la ulei și vin și tot acum se face pomenirea morților.