POVESTEA INCREDIBILĂ A COPIILOR „VÂNDUȚI” DIN MARAMUREȘ. CE LEGĂTURĂ ARE LUPU REDNIC.

În satele din Maramureș există copii care poartă nume total neobișnuite, precum Lupu sau Ursu. Acest lucru este explicat de unul dintre cele mai vechi obiceiuri, ce avea menirea de a-l proteja pe cel mic și urma „vânzării” ritualice a copilului. Numele celebrului interpret Lupu Rednic este legat de acest obicei, iar CANCAN.RO are detalii în exclusivitate.
Numele de botez precum Lupu sau Ursu nu sunt tocmai neobișnuite în unele sate din Maramureș. Deși pare greu de înțeles de ce și-ar boteza cineva astfel copilul, o justifică unul dintre cele mai vechi obiceiuri: acela de a „vinde” ritualic copilul, iar, la „vânzarea” lui, copilul capătă un alt nume, de regulă unul cât mai înfricoșător.
Obiceiul îi viza pe copiii care se îmbolnăveau des și viața lor era mereu amenințată de vreo boală gravă.

Exista un întreg ritual care trebuia respectat întocmai. Mama, îngrijorată de starea de sănătate a copilului, chema o vecină căreia să-i „vândă” copilul bolnăvicios. Dialogul dintre cele două se purta la fereastră, iar prețul era unul simbolic, precum o cană de mălai sau doi, trei lei. Schimbul se făcea tot pe fereastră, iar cea care „cumpăra” copilul îi schimba numele. Astfel, numele lui de botez era pierdut, prin urmare primea alt nume, care, în credința populară, avea rolul de a păcăli spiritele rele, care îi amenințau viața copilului, astfel încât acestea să nu-l mai găsească.
După ce se îndeplinea ritualul „vânzării” copilului, urma o întreagă scenetă pusă la cale pentru ca micuțul să ajungă din nou la mama lui naturală. Astfel, mama de schimb se plângea că e săracă și că nu-l va putea crește, rugând-o pe mama reală să aibă grijă de copilaș până când va crește mare. Mama își ia, astfel, copilul înapoi, credința populară fiind aceea că, moartea sau spiritele rele îi pierd, astfel, urma.
Lupu Rednic, botezat astfel pentru a „speria Moartea”
Numele cunoscutului interpret de muzică populară Lupu Rednic se leagă tocmai de acest obicei. El povestește că tatăl său a fost supus tocmai unui astfel de ritual, prin care a fost „vândut” simbolic, după ce alți doi frățiori au murit neașteptat.
„Numele primit este ca să sperie Moartea. La tatăl meu i-au murit doi frați. Unul pe la vreo 10 ani, iar altul la 12. Când bunica a rămas însărcinată cu taică-meu, obiceiul era că mergea în sat ori la popă, ori la profesor. S-a dus la preot și i-a spus: părinte, am rămas groasă (însărcinată, n.r.). Știți că mi-au mai murit doi coconi (copii, n.r.). Preotul i-a spus: dacă o să fie parte bărbătească, să-i pui nume de animal sălbatic: Lupu”, relatează el.
Astfel, când copilul a fost botezat la biserică, el a primit acest nume tocmai la îndemnul preotului.

„Când l-au dus la botez, l-au dus cu nașii, iar după ce botează copilul, preotul lasă copilul la porțile împărătești (în fața altarului) și spune: mi-ați adus un păgân, vă las un creștin. Și de acolo merg și îl iau nașii. Pe el l-a luat o femeie văduvă din sat și l-a dus acasă și i l-a dat la bunica prin fereastră și i-a dat o sumă neînsemnată de bani”, mai spune el.

Tatăl lui se pare că a reușit să păcălească moartea, astfel că, atunci când i s-a născut fiul, acesta a fost botezat la fel. „Când m-am născut eu, mama a vrut să-mi pună numele Gheorghe. Dar a venit o vecină și i-a spus: mătușă, nu-i pune numele Gheorghe, că al meu vezi că e rău. Și mai și bea și mă mai și… înjură, mă suduie. Pune-i după unchieșul, Lupu. Și mi-a pus numele Lupu, după tata.”
Nu i-a plăcut niciodată numele lui, mai ales când era mic
Lupu Rednic, deși are un nume special, care i-a adus nu doar faimă, dar și unicitate, spune că nu i-a plăcut niciodată numele lui, în special când era mic. „Râdeau copiii de mine la școală și strigau: Lupu, Lupu! Dar acum eu zic că numele ăsta mi-a adus o faimă. Toată lumea știe de Lupu”, mai spune el.
Ritualul, diferit de la o zonă la alta
Etnologul Pamfil Bilțiu explică în „Studii de Etnologie Românească”, volumul 1, că „în familiile în care surveneau decese succesive era îndătinat ritualul vinderii copilulului, ritual care înregistrează diferențieri de la o așezare la alta. La Costeni (din Maramureș, n.r.), copilul era vândut unei femei care avea noroc la copii. Mama își dădea copilul pe fereastră, rostind formule orale care ne trimit la descântece (…). Femeia care lua copilul pe fereastră primea doi, trei lei și înapoia copilul pe ușă”. (NU RATA: DE CE CORNELIA ȘI LUPU REDNIC NU AU COPII)
În același volum, etnologul Pamfil Bilțiu mai spune că în Lăpuș (Maramureș), moneda pe care mama o primea la vânzarea copilului era păstrată până când copilul creștea mare. „Ritualul vinderii copilului are o largă răspândire în folclorul românesc, fiind atestat în Transilvania, Moldova, Bucovina. De asemenea, a fost atestat în Țara Oașului, precum și în Macedonia”, mai spune etnologul.

laur

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *