Doliu uriaș în fotbalul românesc. S-A STINS unul dintre cei mai mari jucători români

Vestea tristă a fost anunțată în această dimineață, iar mesajul transmis în memoria fostului fotbalist amintește de cele opt sezoane petrecute de acesta în tricoul alb-albastru și de trofeele câștigate alături de Știința.

„Veste tristă în această dimineață: ne-a părăsit Dumitru Marcu, extrema de legendă a Campioanei Unei Mari Iubiri. Supranumit «Motoreta», Dumitru Marcu a evoluat timp de 8 ani în Bănie, perioadă în care a cucerit alături de Știința două titluri de campion și două Cupe ale României. Un nume care va rămâne pentru totdeauna în istoria alb-albastră. Dumnezeu să-l odihnească în pace!”, este mesajul transmis după dispariția fostului mare jucător.

Pentru suporterii care au trăit perioada de glorie a Universității Craiova, numele lui Dumitru Marcu înseamnă însă mult mai mult decât cifrele unei cariere. Înseamnă viteză pe flanc, tribune pline, dueluri memorabile și o echipă care a reușit să transforme fotbalul într-un adevărat fenomen în Oltenia.

Cine a fost Dumitru „Motoreta” Marcu

Dumitru Marcu s-a născut la 9 aprilie 1950, în Drăghiceni, județul Olt, și a început să joace fotbal la CFR Caracal. Talentul său l-a dus ulterior la Steaua București, unde a ajuns în 1970, înainte ca destinul să îl lege definitiv de Universitatea Craiova.

Transferul în Bănie a venit în 1972.

A fost mutarea care avea să-i definească întreaga carieră.

În tricoul Universității Craiova, Marcu și-a câștigat rapid locul într-o generație extraordinară, una care avea să schimbe statutul clubului și să transforme Știința într-o forță a fotbalului românesc.

Juca în atac, în special în banda stângă, iar viteza sa a devenit una dintre cele mai cunoscute arme ale echipei. Tocmai de aici a venit și porecla „Motoreta”, rămasă lipită de numele său chiar și la zeci de ani după încheierea carierei.

Site-ul oficial al Universității Craiova îl descrie drept omul care încheia, din poziția de extremă stângă, un atac de temut al formației, alături de nume precum Țarălungă, Oblemenco și Bălan.

Era genul de fotbalist care putea schimba ritmul unui meci.

Exploziv, rapid și permanent orientat spre poarta adversă, Marcu devenise una dintre piesele importante ale unei echipe care începea să viseze la lucruri pe care Craiova nu le mai realizase.

Opt ani care l-au legat definitiv de Universitatea Craiova

Dumitru Marcu a evoluat pentru Universitatea Craiova din 1972 până în 1980. Au fost opt ani în care atacantul a participat la transformarea clubului dintr-o echipă ambițioasă într-una dintre marile puteri ale fotbalului românesc.

Statisticile confirmă importanța sa.

A adunat 203 apariții pentru Universitatea Craiova și a înscris 63 de goluri, potrivit datelor prezentate de Gazeta Sporturilor. În întreaga sa carieră din prima ligă, Dumitru Marcu a bifat 283 de partide și a marcat de 83 de ori.

Dar perioada petrecută în Bănie nu poate fi redusă la statistici.

Marcu a făcut parte dintr-o generație care a construit o legătură specială cu publicul craiovean.

Era perioada în care stadionul devenea neîncăpător la meciurile importante, iar fotbaliștii Universității erau priviți în oraș aproape ca niște membri ai fiecărei familii.

Știința reprezenta mai mult decât o echipă.

Pentru mulți olteni devenise o formă de identitate.

Iar Dumitru Marcu a fost unul dintre oamenii care au contribuit la nașterea acestei povești.

A fost parte din prima mare generație a Științei

Sezonul 1972-1973 avea să devină unul dintre cele mai importante din istoria clubului, chiar dacă Universitatea Craiova nu a reușit atunci să cucerească titlul.

Craiova a terminat campionatul la egalitate de puncte cu Dinamo București, pierzând titlul la golaveraj. Tocmai acea dramă sportivă avea să dea naștere sintagmei care a traversat deceniile: „Campioana Unei Mari Iubiri”, asociată cu poetul Adrian Păunescu.

În formația respectivă se afla și Dumitru Marcu.

Dezamăgirea acelui sezon nu a distrus echipa.

Din contră.

Un an mai târziu, Universitatea avea să transforme frustrarea în performanță.

În ediția 1973-1974, Craiova a cucerit titlul de campioană, primul din istoria clubului. Marcu a fost unul dintre oamenii importanți ai acelui sezon, bifând 24 de meciuri și șapte goluri în campionat.

Pentru oraș, acel titlu a reprezentat o explozie de bucurie.

Era confirmarea că echipa pe care suporterii o iubiseră chiar și atunci când pierduse putea ajunge în vârful fotbalului românesc.

Două titluri și două Cupe ale României cu Știința

Palmaresul lui Dumitru Marcu în tricoul alb-albastru vorbește despre una dintre cele mai frumoase perioade ale Universității Craiova.

Fostul atacant a făcut parte din loturile care au adus titlurile de campioană din 1974 și 1980, iar în palmaresul său alături de Știința figurează și două Cupe ale României. Aceste performanțe sunt consemnate și în profilul său oficial publicat de Universitatea Craiova.

Una dintre finalele de Cupă importante pentru cariera sa a fost cea din 1977, când Universitatea Craiova a învins Steaua cu 2-1.

Marcu a început partida ca titular.

A mai fost protagonist și într-o altă finală importantă, cea din 1980, când Craiova a trecut cu 3-1 de Olimpia Satu Mare, iar „Motoreta” a înscris unul dintre goluri.

Astfel de momente au consolidat statutul său în istoria clubului.

Era deja mai mult decât un fotbalist care trecuse prin Craiova.

Devenise unul dintre oamenii acelei generații despre care suporterii aveau să povestească decenii întregi.

A reprezentat și România

Performanțele din campionat i-au deschis lui Dumitru Marcu și drumul către echipa națională.

Fostul atacant a strâns 16 selecții pentru România și a înscris trei goluri în tricoul primei reprezentative.

Debutul său la națională a venit în aprilie 1972, într-un meci amical, iar Marcu a reușit să marcheze. A participat ulterior și la partide din preliminariile pentru Cupa Mondială din 1974.

Unul dintre episoadele importante ale aventurii sale internaționale a venit într-o victorie categorică a României împotriva Finlandei, partidă în care Marcu a înscris de două ori.

Pentru un jucător al acelei perioade, convocarea la echipa națională reprezenta una dintre cele mai mari confirmări posibile.

Marcu reușise să ajungă acolo prin evoluțiile sale de la Universitatea Craiova și prin stilul de joc care îl făcuse atât de greu de oprit pentru fundașii adverși.

„Motoreta”, porecla care a rămas peste generații

În fotbal există jucători cărora suporterii le dau porecle care dispar odată cu retragerea.

Există însă și fotbaliști pentru care porecla devine practic un al doilea nume.

Așa s-a întâmplat cu Dumitru Marcu.

Pentru craioveni, el a rămas „Motoreta”.

Porecla venea din viteza extraordinară cu care ataca flancul și din capacitatea de a accelera atunci când adversarii se așteptau mai puțin. Chiar site-ul oficial al clubului amintește că această viteză incredibilă a stat la baza numelui sub care a devenit cunoscut de suporteri.

Imaginea extremei care pornea în viteză spre poarta adversă a rămas în memoria celor care au văzut pe viu acea generație.

Fotbalul anilor ’70 era diferit de cel actual.

Nu existau rețele sociale, clipuri distribuite instantaneu sau zeci de camere care urmăreau fiecare pas al jucătorilor.

Legendele se construiau pe stadion.

Din poveștile oamenilor.

Din meciurile ascultate la radio.

Din fotografiile păstrate ani întregi.

Din poveștile taților spuse copiilor.

Iar numele lui Marcu a supraviețuit tocmai prin această memorie colectivă.

A continuat în fotbal și după ce a încheiat cariera de jucător

Legătura lui Dumitru Marcu cu fotbalul nu s-a terminat atunci când a pus ghetele în cui.

După perioada de la Universitatea Craiova, el a mai evoluat pentru alte formații, între care Mecanică Fină București și Gloria Buzău. Ulterior, a trecut și pe banca tehnică.

Marcu a pregătit, printre altele, Jiul Petroșani și Extensiv Craiova și a avut inclusiv o experiență în Arabia Saudită, la Al-Wehda. În 2002, a ocupat și poziția de antrenor interimar la Universitatea Craiova.

A fost o revenire într-un loc care îi marcase viața.

Pentru un fost mare jucător al Științei, Craiova nu putea deveni niciodată doar un capitol închis.

Legătura rămânea.

La fel și legătura cu oamenii care îl văzuseră jucând.

Ultimele apariții și dragostea pentru Craiova

Chiar și la mulți ani după încheierea carierei, Dumitru Marcu continua să vorbească despre Universitatea Craiova și despre fotbal.

În februarie 2026, cu doar câteva luni înaintea veștii triste, fostul internațional comenta situația formației din Bănie și vorbea despre lupta pentru titlu. Publicația Gazeta Sporturilor amintea atunci cariera sa impresionantă în tricoul Craiovei și cele 203 meciuri jucate pentru club.

Era dovada că fotbalul rămăsese prezent în viața lui.

Iar Universitatea rămăsese echipa de care numele său era legat pentru totdeauna.

Generațiile se schimbă.

Stadioanele se schimbă.

Fotbalul însuși se transformă.

Dar anumite nume rămân.

Pentru Universitatea Craiova, Dumitru Marcu este unul dintre ele.

Familia alb-albastră pierde încă un reprezentant al unei generații de aur

Dispariția sa reprezintă un nou moment dureros pentru oamenii care au crescut cu echipa extraordinară a Craiovei din anii ’70.

Pe măsură ce timpul trece, tot mai mulți dintre fotbaliștii care au construit legenda „Campioanei Unei Mari Iubiri” devin amintire.

Dar ceea ce au realizat nu dispare.

Primul titlu.

Cupele.

Serile europene.

Tribunele pline.

Golurile.

Bucuria unui oraș întreg.

Toate acestea fac parte astăzi din patrimoniul sentimental al Universității Craiova.

Dumitru Marcu a fost acolo când povestea se scria.

A alergat pe flancul stâng al unei echipe care a făcut Oltenia să se îndrăgostească definitiv de fotbal.

A înscris. A câștigat trofee.

A îmbrăcat tricoul naționalei.

Și, mai ales, și-a câștigat locul într-o generație pe care timpul nu a reușit să o șteargă din memoria suporterilor.

De aceea, vestea dispariției sale depășește granițele unei simple știri sportive.

Este despărțirea de unul dintre oamenii unei epoci.

O epocă în care numele fotbaliștilor se transmiteau din tată în fiu, iar oamenii veneau la stadion cu ore înainte de meci.

Pentru cei care l-au văzut jucând, „Motoreta” va rămâne extrema care putea porni oricând într-o cursă spre poarta adversă.

Pentru generațiile mai tinere, rămân cifrele, fotografiile și poveștile.

Două titluri de campion.

Două Cupe ale României.

Peste 200 de meciuri pentru Universitatea Craiova.